Ochii porumbeilor

Deci ochiul este o parte din fizionomia fetei la porumbei care ne spune multe. Despre ochi, de cand exista columbofilie, s-au scris si spus multe, cu prea multa subiectivitate. Cu toate acestea, parerea mea difera extrem de mult de cele citite in literatura de spcialitate maghiara sau straina. Sunt unii care `striga in gura mare` ca in afara de sanatate, din ochi nu se poate citi nimic altceva – acestora le transmit sincere condoleante – si exista si indivizi care citesc in ochii porumbeilor lucruri ce nu pot fi adevarate (in special in Anglia).

Ceea ce scriu despre ochi este chintesenta, pe de-o parte, a celor citite in cartile de specialitate, iar pe de alta parte, este rezultatul a peste 30 de ani de munca si observatie intensive. Toate acestea le consider adevarate.

In cazul ochiului este interesanta marimea ochiului, coloritul membranei subtiri care-l inconjoara, irisul, gradul de granulatie a partii superioare, inelul Vermeijen care marcheaza exteriorul irisului si, bineinteles, aspectul ochiului in general.

Marimea pupilei este corelata cu sistemul nervos si prin aceasta, cu procesele nervoase ce influenteaza ambitia. Trebuie sa ne ferim de porumbei cu pupila mare. Cu cat pupila este mai mare, cu atat sansele de a realiza un rezultat bun la un concurs greu sunt mai mici. Nu au caracter de luptator, fara de care nu sunt capabili de rezultate deosebite. In practica mea indelungata niciodata nu m-am intalnit cu campioni a caror pupila sa fie mare. In cel mai bun caz avem de-a face cu pasari pentru distante scurte, pentru care nu trebuie sa foloseasca toate resursele pe care le au. In legatura cu pupila, Piet de Weerd scria foarte clar: `nu pupila mica ne intereseaza, ci factorii corelati cu aceasta` - acesti factori sunt strans corelati cu caracterul de luptator al porumbelului. In toata perioada mea de practica, niciodata nu am prins un porumbel in mana fara sa-i privesc cu atentie ochii; pot sa spun ca nu sunt incantat de pasarile care au pupila mare si ochiul decolorat. Mie imi trebuie acei porumbei care, chiar si pe inserat, au o pupila mai mica decat tovarasii lui. Deci nu fac parte din categoria celor care considera ca fiind buna pupila ce reactioneaza la lumina. Consider absolut nepotrivita folosirea la concursuri si pentru reproductie a porumbeilor ce au intotdeauna pupila mare. Nu spun ca este imposibila aparitia, ca o exceptie, a unei `ciori albe`, dar este un fenomen foarte rar care nu merita a fi luat in considerare.

O alta trasatura a ochiului care ne poate furniza informatii cu privire la calitatea unei pasari este culoarea de baza a irisului. Nu se poate spune cu certitudine ca o coloratura mai putin intensa ar fi fara valoare, totusi am considerat mai valorosi porumbeii cu pigmentatie bogata. Cantitatea de pigment nu schimba `drumul razboiului`, dar se poate considera ca un plus pozitiv un iris bine pigmentat.

Asa cum am mai amintit, Horvath Janos a acordat o importanta prea mare pigmentatiei irisului, fapt observat de mine atat in cartile sale cat si la porumbeii sai, porumbei care prezentau totodeauna o pupila mica, o pigmentatie puternica si trasaturi energice ale fetei.

Wilhelm Schwur scria: `Merita sa privesti porumbeii angajati regulat in concursuri. De la un drum la altul incep sa dispara pasarile cu ochi depigmentati, la final ajungand numai pasarile cu ochi sclipitori, curati. La expozitii se pot vedea porumbei de distante scurte cu ochi pe care niciodata nu-i vei intalni la porumbeii de la sectiunea maraton`.

Culoarea ochilor, dupa marii specialisti cum sunt Jan Aerts, Piet de Weerd, Jan Sombrechts trebuie sa fie bogata, bine pigmentata. Acest lucru il sustin si eu in urma studiilor mele asupra fiecarui porumbel faimos la care am avut acces. In schimb este evident ca nu are importanta culoarea, de aceea nu recomand elaborarea unor metode de selectie bazate pe culoarea ochiului. Culoarea trebuie doar sa fie cat mai intensa si sa se intinda de la exterior pana la pupila. Ne plac foarte mult porumbeii ai caror irisi contin mai multe nuante de culoare, de parca un pictor ar fi folosit in studiul sau un amestec din toate culorile. Am simtit nevoia sa fac aceasta comparatie ca fiind una foarte relevanta: asa au fost porumbeii primiti de la Jef Symons, `Nele` si fiica sa `Sebes`, care au reprodus concurenti deosebiti. Partea alba a ochiului acestora era plina de granulatii pigmentare, la fel ca la porumbeii cu ochi galben sau maro, indicand astfel, indiferent de culoare, porumbei valorosi. Este evident ca nu culoarea conteaza, ci intensitatea acesteia si gradul de granulatie pigmentara a ochiului. Exista si porumbei la care coloratura ochiului este slaba, irisul aparand de culoare neagra. Asemenea ochi avea `Jonge Stier`, porumbel care l-a facut celebru pentru prima data pe Andre Vanbruaene.

Asa cum am mai spus, culoarea ochiului este influentata in primul rand de gradul de pigmentatie, pe care-l dorim sa fie cat mai puternic, iar ochiul sa fie de o culoare cat mai bogata si mai intensa.

O alta caracteristica extrem de importanta, pe langa culoare, este gradul de vascularizare oculara, care este in stransa corelatie cu mai mute componente ce influenteaza capacitatea sportiva (productiva) si care ne informeaza asupra posibilitatilor porumbelului.

Primii care au studiat din punct de vedere stiintific aceasta caracteristica au fost Dr. Doen si Cohrs care au aratat ca in partea externa superioara a irisului se afla tesuturi foarte fine cu celule care contin siruri de granule pigmentare intercalate cu numeroase capilare sangvine, extrem de fine, microscopice, dispuse intr-o retea ca o plasa. Aceasta retea se poate insa observa si cu ochiul liber, la lumina artificiala sau chiar solara, daca se tine ciocul indreptat spre sursa de lumina.

Cu cat zona superioara, colorata a irisului esta mai densa, mai compacta si mai granulata, cu atat ochiul contine mai multe capilare sangvine, deci vascularizarea ochiului este mai buna.

Pe baza observatiilor neintrerupte facute de-a lungul mai multor ani, pot afirma cu toata convingerea ca cei mai buni concurenti si cei mai buni reproducatori, atat ai mei cat si din alte crescatorii, provin aproape fara exceptie din categoria porumbeilor cu ochi foarte granulat, granulatie care se intinde pe iris de la exterior pana la pupila, intr-un bloc compact, dens si continuu. Procentual, 80% dintre porumbeii foarte buni prezinta ochi de granulatie groasa si dura. Asadar, se confirma faptul ca in sportul columbofil nu exista adevaruri absolute. Un porumbel de exceptie este o combinatie de caracteristici de valoare cum sunt ochii, musculatura, ambitia. Totusi, statisticile procentuale ne pot informa asupra caracteristicilor valoroase. Totusi cred ca selectarea si eliminarea pasarilor cu insusiri negative poate avea ca si consecinta si eliminarea unui eventual star. Astfel, porumbeii cu pupila mare (50%), cu ochii decolorati, saraci in pigment (cel mult 20%) au totusi sanse sa devina valorosi.

La cei mai multi dintre noi este problema ca nu putem lasa in viata toti porumbeii si sa asteptam sa ne arate ce pot. De aceea este mai eficient si cu rezultate mai bune sa crestem porumbei la care caracteristicile prezinta mai multa siguranta in ceea ce priveste calitatea lor. O alta caracteristica care ne da informatii asupra posibilitatilor porumbelului ar fi culoarea rosie a ochiului, culoare care nu este determinata de un anumit pigment, ci de capilarele sangvine dintre granulele de pigment pe care le comprima lateral si dedesubt.

Culoarea, granulatia si vascularizatia trebuie sa fie prezente nu numai pe partea externa superioara a ochiului, ci trebuie sa se intinda si sa inchida complet partea colorata a ochiului. Vascularizatia – pe care o depistam din studiul granulatiei si din culoarea rosie a irisului, este o caracteristica importanta deoarece ea ne furnizeaza informatii asupra calitatii intregului sistem vascular din organism. Daca, de pilda, vascularizatia ochiului este deosebita, mai mult ca sigur ca si celelalte organe vor fi bine vascularizate (irigate cu sange).

Comparativ cu aceasta, una dintre caracteristicile care influenteaza capacitatea sportiva la porumbei este vitalitatea. Vitalitatea este o stare asemanatoare formei. Porumbeii cu vitalitate mare sunt la fel cu cei care sunt in forma.

Baza vitalitatii si a formei este irigarea sangvina optima, mai precis cresterea graduala a irigarii cu sange a tesuturilor. In functie de gradul de irigare sangvina, forma creste sau scade. Principala calitate a porumbelului cu vitalitate ridicata consta tocmai in gradul de vascularizare ce asigura o mai buna irigare sangvina a organismului. Asadar, daca in ochi observam o buna irigare sangvina, stabilita pe baza gradului de granulatie si a culorii, ne putem face o imagine asupra calitatii intregului organism.

La porumbeii cu o constitutie mai slaba sau la cei care au facut un efort deosebit de greu, se intampla ca ochiul sa se decoloreze o anumita perioada de timp, deoarece din ochi dispare culoarea rosie, ceea ce demonstreaza o scadere a irigarii cu sange a intregului organism.

Sigur ca si porumbeii cu vascularizatie mai slaba pot avea performante, dar numai pe distante scurte. La una dintre cele mai renumite linii de viteza din lume – Janssen – foarte puternic consangvinizata, se pot intalni des porumbei cu ochi decolorati, fara granulatie, lucru posibil deoarece porumbeii zboara doar pe distante de 100 – 200 km. La acestia performanta este decisa de viteza, temperament, spiritul de luptator, inteligenta, pentru ca rezistenta la efort, in stransa corelatie cu vascularizarea, nu are atata importanta pe distante mici, de 2-4 ore.

Si acum cateva cuvinte despre inelul de valoare. Inelul de valoare este situat la linia de demarcatie dintre pupila si iris, fiind o zona lipsita de pigment, care inconjoara total sau partial pupila. Unii atribuie acestuia un rol exagerat in evaluarea porumbelului, corelandu-l, in functie de forma, cu calitatea pasarii, altii il considera lipsit de importanta. Specialistii belgieni si olandezi atribuie, aproape in unanimitate, calitati de buni sportivi porumbeilor ce prezinta inelul de valoare sub forma unui inel compact si-l recomanda in crescatorii pentru reproductie.

Timp de 30 de ani, am notat toate caracteristicile porumbeilor mei si astfel am intocmit o lista cu numele pasarilor care prezentau inelul de valoare complet. Parcurgand aceasta lista am constatat prezenta unor asemenea exemplare printre porumbeii valorosi din punct de vedere sportiv si reproductiv. Mai multe exemplare sunt insa care nu au acest inel sau acesta este incomplet. Printre pasarile cu inel de valoare complet au existat si porumbei cu reale calitati sportive, dar slabi reproducatori sau chiar indivizi fara valoare. Din toate acestea se desprinde concluzia ca nu trebuie sa acordam importanta inelului de valoare.

Numele inelului de valoare, asa numitul inel Antwerpen Vermeijen, a fost dat dupa numele faimosului columbofil care a atras atentia asupra lui, pentru prima data. Inelul Vermeijen este cercul ingust, negru, ce delimiteaza exteriorul zonei colorate a ochiului de celelalate componente ale scleroticii ce poate fi observat cu usurinta la pasarile cu ochi deschisi. Cel mai clar insa se observa la pasarile tinere, cu ochii intunecati, daca sunt indreptati spre lumina. In cazul porumbeilor batrani, prin studiul acestui inel putem afla cel mai sigur valoarea acestuia.

Cu cat irigarea sangvina a organismului este mai buna, cu atat porumbelul este mai in forma. In acest caz inelul Vermeijen are o culoare spre negru, in locul culorii cenusii. Dupa intensitatea culorii acestui inel ne putem informa in timpul concursurilor, de la o saptamana la alta, asupra formei porumbelului.

Si acum, in final, legat de ochi, inca ceva: daca privim capul porumbelului din fata, din zona ciocului, vom putea vedea la unii porumbei ambii ochi si fata cu aspect de `bufnita` - acestia sunt cei mai inteligenti porumbei.